老虎机稳赢方法

“Nevasta lui Vasile era prima la care v膬艧cencile aflate 卯n necaz alergau s膬 caute ajutor. Justi牛ia pe toate le oblojea. Cuno艧tea toate plantele t膬m膬duitoare 艧i le recomanda 卯mpotriva aleanului 艧i am膬r膬ciunii, dar 艧i pentru durerile de cap sau de stomac 鈥� de la sun膬toare, tei, mu艧e牛el, la ghimbir 艧i usturoi. Cu mandragora f膬cea de dragoste fetelor b膬tr芒ne. Veronica 卯i povestise odat膬 Lianei c膬 auzise ea c膬 profesoara ei de francez膬, femeie singur膬-cuc, de peste treizeci de ani, slab膬, 卯nalt膬 艧i g膬lbejit膬, dar cochet膬 艧i citit膬, disperat膬 c膬 nu-艧i g膬se艧te ursitul, se dusese la Justi牛ia s膬-i ghiceasc膬 卯n c膬r牛i. Dup膬 ce Justi牛ia o primi cu 鈥瀞膬ru-m芒nu艧i牛a cuconi牛膬, m芒nca-te-ar mama, c膬 frumoas膬 mai e艧ti, ptiu s膬 nu te deochi!鈥�, de o d膬du pe biata profesoar膬 gata cu at芒tea lingu艧eli, o a艧ez膬 la masa ciunt膬, cu picioarele cr膬c膬nate 艧i descump膬nite, de se cl膬tina la orice mi艧care, pe un scaun 艧tirb, scoase c膬r牛ile, 艧i, amestec芒ndu-le, 卯ncepu a boscorodi:
- Dou膬zeci 艧i patru de c膬r葲i 卯n dou膬zeci 艧i patru de p膬r葲i, s膬 v膬 卯mp膬r葲i葲i 葯i s膬-mi ghici葲i...
(Regasirea, 2022)”
― Nicoleta Beraru, Regasirea

“Se auzi sc芒r牛芒nd porti牛a din spatele casei 艧i Aglaia 卯艧i f膬cu apari牛ia 卯n cadrul u艧ii de la buc膬tarie. 脦n lumina bl芒nd膬, galben-s芒ngerie, p膬rea un 卯nger mare 艧i greoi. Lui Petri艧or 卯i fu deodat膬 drag膬 鈥� era o bucat膬 curat膬 din via牛a lui. Ea 艧i sor膬-sa. I se f膬cu deodat膬 dor de Lulu牛a 艧i de tot neamul lor - de
tat-su c芒nd tr膬ia, de m膬-sa r膬t膬cit膬 prin lume... Peste to牛i, 卯n aceast膬 vedenie, Aglaia 卯艧i desf膬cea aripile ca o clo艧c膬 care-艧i ap膬r膬 puii. Se uit膬 la bunic膬-sa siderat. V膬zu puii umfl芒ndu-se sub aripile ei. Se pref膬cur膬 apoi 卯n pui de barz膬, mici 艧i gola艧i, dup膬 care se transformar膬 卯n berze cu ciocul portocaliu, cu picioare lungi 艧i sub牛iri ca ni艧te nuiele de salc芒m, cu marginile aripilor albe brodate 卯n negru. Apoi toate berzele 卯艧i luar膬 concomitent zborul. Se 卯n膬l牛ar膬 deasupra casei 艧i luar膬 drumul 牛膬rilor calde.
- Petri艧or, du-te de ad膬 o g膬leat膬 de ap膬!
- Da, bunic膬.
B膬iatul lu膬 g膬leata, se 卯ndrept膬 spre f芒t芒n膬, dar nu pierdu din ochi c芒rdul de berze. R膬mase cu gura c膬scat膬, urm膬rindu-le din priviri cum se 卯ndreptau spre necunoscut, spre 牛膬rile acelea 卯ndep膬rtate, str膬ine, dar mai bl芒nde iarna. Vor mai 艧ti oare drumul 卯napoi spre cuiburile goale 艧i p膬r膬site din satul lor?
- S膬rmanele berze! S膬rmanele cuiburi de berze! ... 卯ng芒n膬 卯ncet, pentru sine, Petri艧or.”
― Nicoleta Beraru, Luluta si Petrisor sau povestea cuiburilor parasite